Mottiscianu... Minaturi

Posted in Poesie e Versi

Mottiscianu, omu di sustanza,
chi scasasti a rizzich'i morti,
lassandu 'a famìgghia c'a spiranza,
mi nci po' cangiari 'a nir'a sorti,

penz'a quandu 'maru fu lu to' ristinu
chi ti purtau spertu pi lu mundu,
fusti furisteru clandestinu,
jittasti sangu p'u ruluri fundu.

Nti dda bbalìcia sruruta di cartuni,
a bell'apposta ncartata c'u giornali,
mbracata c'u lazzu e cu curduni,
nc'er'a rràggia 'i cu s'a passa mali,

'i cu' è prontu p'i figghi soi mi mori
e si mbarca cu ll'animu 'bbilutu,
ìi cu' rassa nt'a terra sua 'u cori
e 'i srazzatu va circand'ajutu.

E ti ncasciasti com'a nu pirdutu
nt'a caverni fundi coma lu mari,
carbuni cu ppala e pizzicutu,
cu surur'i sangu, ajst'a scugnari.

Pi' ffari nt'ogni loc'u minaturi
pìrdisti tempu nenti la salutu,
ti vinniru rantuli e dduluri,
signu bruttu di prumuni mpurruti.

Ma c'amuri mandavi, Santu Ddìu,
lìttireddi chi ddavunu ajutu:
-su' bbonu, vi vogghiu bbeni e crìu
chi spiccia prest'a vita r'u patutu.-

Ddi littiri chin'i tremuliziu,
pi' li gralimi tutti sculuruti,
su' 'u ristinu, su' 'u suppliziu
'i cu' è luntanu e mand'e saluti.

Scartasti mi si carni di maceddu,
ma non passa'u friddu p'a to'schina,
vulivi 'a famigghia nt'on casteddu,
'a sacchetta vacanti, la facisti china.

E ssi ora cangiau la nosra sorti
è grazzi pur'a ttia ch'jsti spertu
a 'n giru p'u mundu e fusti forti,
e ora po' campari a celu apertu.

 

Mimmo LATELLA - 10.04.2011

 

------------------------------------------------------------------------

Documento inserito da: Filippo VERDUCI

Prot. 87 del 26.11.2012

Newsletter

Lascia il tuo indirizzo email e resta sempre in contatto con noi